Despre carte: 2000 / Pentru Occidentul european, granița dintre antichitate și „evul întunecat” ” care a precedat noua înflorire (medievală) a culturii, a fost răsturnarea ultimului împărat roman occidental, Romulus Augustulus; o graniță similară pentru Orientul Mediteranean a fost domnia lui Iustinian I (527-565). Figura formidabilă a domnitorului neobosit, care a încercat să cimenteze statul pe baza Ortodoxiei Niceene și să returneze moștenitorilor măreției romane tot ce a pierdut în Occident, a provocat și va continua să provoace opinii contradictorii. „Reconquista bizantină” care a avut loc sub Iustinian – o luptă de zeci de ani cu regatele germane pentru Africa de Nord, Italia și Spania – i-a readus pe romani la poziția de conducători ai lumii spălate de apele Mării Mediterane pentru mai puțin. de o sută de ani. Dar, în cele din urmă, eforturile lui Iustinian au subminat puterea statului. Deja sub el, Imperiul Bizantin nu a putut rezista asaltului slavilor, care și-au inundat teritoriul de la Dunăre la Peloponez. Și sub Heraclius, al cincilea succesor al lui Iustinian, arabii i-au lipsit pe bizantini de ultimele lor speranțe de dominare a lumii..